Moș Teacă din Cazarmă, de Anton BACALBAȘA, 1893

– Știi tu mă leat, ce este 10 Mai? Zece Mai e zi mare, mă! Astă-zi s’a făcut Măria Sa Rege. Prin urmare ce ’nsemnează asta? Asta ’nsemnează că acum trebue să fii mândru, că ești soldat în rigat, nu mai ești în domnie!

Așa explică Moș Teacă pe 10 Mai. Soldații gătiți pentru paradă, așteaptă semnalul de plecare. Colonelul n’a sosit încă. Pân’atunci Moș Teacă nu vrea să lase pe soldați să plece, fără ca să le spue pentru ce se face parada.

– Ia să-mi spui tu ăsta roșcovanu, cum trebuie să fie soldatul la 10 Mai.

Trăiți don căpitan, la 10 Mai soldatul trebue să fie cu amoniția lustruită și gata de paradie.

– Nu așa, pârlitule! Soldatu trebue să fie vesel. Ai înțeles? Fii vesel, mă, că-ți scot măselele!

Se aude sunând gornistul. Colonelul intră ‘n curtea cazărmei, gorniștii ‘i cântă primirea, maiorul comandă «prezentarea armii».

– Sănătoși, copii? întrebă colonelul.

– Trăiți! strigă trupa prelung.

– Eu nu prea sânt bine, răspunse Moș Teacă. Nu șt’ce-oi fi mâncat aseară că mi-am stricat stomahu. Toată noaptea m’am chinuit. Ba încă Caliopi vrea să trimită după doftur.

– Lasă căpitane, asta s’o spui la vizita medicală.

– Am înțeles, don colonel.

În sfârșit regimentul se așează. Colonelul stă de-o parte, iar maiorul comandă.

Pe semi-plutonul din cap în gloată răriți coloana! Batalion înainte, marș!

Se aud puștile ridicate la umăr, toboșarii încep «coloana», regimentul pornește.

– Mergi frumos, leat, strigă Moș Teacă.

Ține capu ‘n sus la cin’sute de metre! Când îi trece pe lângă don colonel, belește ochii la el să creadă că vrei să’l mănânci!

_*^*_*

Ajung la paradă. Se opresc. Moș Teacă se apropie de un soldat:

– Ce ți-ai pus chipiu pă ceafă, mă? Par’c’ai fi la nunta lu tat’tu! Îndreaptă-ți chipiu, mă, că d’aia ți-a dat statu două mâini!

Soldatul dă să-și îndrepteze chipiul.

– Nu mișca leat, strigă Moș Teacă. N’ai mai învățat să nu miști în front? Patru zile sala de poliție! Și fii vesel, mă, că e zece Mai! Râzi mă, că te-ai făcut rigat! Râzi că d’aia ți-a dat statu gură!

Parada e ‘ncepută, se aude comanda:

Spre rugăciune, descope-riți!

Compania scoate chipiul. Moș Teacă ‘l scoate și el, dar își pune repede pe cap o basma roșie.

– Ce faci acolo, căpitane? îi strigă maiorul.

– Eu sufăr grozav de cap, don maior, mi-e frică să nu răcesc!

În sfârșit, parada se isprivește, trupa defilează pe dinaintea generalului. Moș Teacă nu uită să spue îndesat soldaților:

– Acuma, leat! Acuma! Belește ochii să crape. Soarbe-mi-l pe don gheneral, să vadă că ești melitar… Așa! mai mult! Mai mult! Belește-i mă, să crape, că d’aia ți-a dat statu ochi!

_*^*_*

Când ajung la cazarmă, Moș Teacă e ‘ncântat de cum i-a eșit trupa, dar nu vrea să i-o spue, ca să nu-și ia mojicul nasul la purtare.

– Pentru ce n’ai zgâit ochii bine leat? Nu te-am văzut eu cum mergeai? Par’că-ți murise mă-ta și tat’tu. Stai că-ți arăt eu!… Sergen’ majur, să mi-i pui să ochiască soarele, să se ‘nvețe minte că la paradă nu glumește nimeni. Acum! Să-i văd eu!

Sergentul major comandă:

– Foc de companie, companie gătiți! La ochi!

Trupa ia la ochi, ridicând baioneta ‘n sus la soare.

– Ține-mi-i așa, sergen’ majur! Sus, leat, sus! Uiti-te la soare! Ochește-l bine!

Dar peste cinci minute trupa nu mai poate ține arma. Mâinile încep a tremura și vârful baionetii a se apleca la pământ.

– Ține pă loc, răcane! Sergen’ majur, pune-le țepușe!

Sergentul-major scoate câte un cartuș din fie care gibernă și-l pune sub bărbia soldaților, silindu-i să țină capul ‘n sus, ochii la soare.

– Nu clipi din ochi, leat, că te văd!

Când le dă drumu, soldații sunt ca orbiți, sudoarea le curge de pe față, mâinile le-au amorțit.

– Așa răcane să te ‘nveți minte c’ai fost la 10 Mai! Nu se capătă rigatu fără muncă! Ce, mă! Vrei să-ți cadă rigatu de pomană în gură?.. Fii vesel, c’ai muncit și te-ai făcut rigat; fii vesel, râzi mă, că de-acuma ești și tu om! Și când treci pe drum pe lângă v’un țivil, trage-i cu cotu, că d’aia ți a dat statu cot! – Anton BACALBAȘA, Moș Teacă din Cazarmă, 1893