Acum o săptămână și ceva, Ilie Bolojan, președintele interimar al României, a susținut o conferință de presă în care ne anunța că Palatul Cotroceni va fi deschis publicului de acum înainte, propunând deschiderea parcului în zilele de vineri, sâmbătă și duminică, cu acces gratuit.

Vineri am vrut să văd dacă s-a aplicat ceea ce a spus președintele interimar și m-am înfățișat la „porțile palatului” să văd și eu parcul Cotrocenilor. În zilele de vineri, sâmbătă și duminică accesul se realizează pe poarta aflată pe bulevardul Profesor Doctor Gheorghe Marinescu, în intervalul orar 10:00 – 18:00. Iar în zilele de marți, miercuri și joi accesul se realizează pe poarta aflată pe Șoseaua Cotroceni, vizavi de Grădina Botanică.

Am intrat pe „înalta poartă”, iar după intrarea principală există un fel de filtru cu „porți” ca la aeroport. Lași toate lucrurile pe care le ai în buzunare pe o masă (nu-ți sunt scanate), iar tu treci printr-un scanner, apoi ești „pipăit” de către un angajat, în timp ce alt angajat îți verifică lucrurile pe care le-ai lăsat pe masă. La mine s-a uitat domnul acela până și-n cutia căștilor, unde erau căștile, evident. Am avut și ghiozdan cu mine, iar angajatul mi-a umblat prin toate încăperile lui, fără excepție. Nu știu dacă este bine sau dacă nu, vă las pe voi să trageți concluziile. Este evident că trebuie să verifici persoanele care intră în locul în care își are reședința cel mai important om al țării, însă cred că ar putea fi evitate „cotrobăirile” în lucrurile personale prin achiziția unui scanner prin care acestea să fie trecute, ca la aeroport.

După ce ai trecut de controlul de securitate, te întâmpină niște oameni care se comportă frumos, demn de o țară europeană, care te întreabă ce vrei să vizitezi (fiind vineri, sâmbătă sau duminică). Dacă vrei să vizitezi doar grădina palatului – care este imensă, apropo – cineva de acolo îți va pune o brățară verde la mână. Dacă ai achiziționat un bilet online de acces în Muzeu / Administrația Prezidențială sau în ambele, trebuie să-ți revendici brățara (a mea a fost albastră). Cineva de acolo ți-o va pune la mână, apoi ești liber să vizitezi domeniul.

După ce am trecut de controalele amintite, în partea dreaptă a aleii, pe spațiul verde, era o expoziție statică de tehnică militară, unde erau mai multe autospeciale de poliție, din interbelic și până în prezent, inclusiv un IMS pe care scria „Fabricat în România”. Era prezentă chiar și Dacia albă inscripționată cu „MILIȚIA”. Acolo erau toate autospecialele de Poliție, inclusiv cele de la Criminalistică sau Poliția Animalelor, un elicopter și dotări ale forțelor de ordine: arme, echipamente etc. Aveau acolo și niște jocuri pentru copii, iar polițiștii îi lăsau pe copii să abuzeze de semnalele acustice ale autospecialelor. Era prezent și un TIR al Poliției, însă nu știu ce avea în el, că nu am avut curiozitatea să-l explorez.

Parcul palatului este destul de bine întreținut, însă singurul minus este că nu prea sunt bănci pe care oamenii să stea. Sunt unele bănci din piatră, însă sunt puțin murdare, căci împăratul n-a stat pe ele, iar cum parcul nu era deschis publicului, nimeni n-a stat. Au mai pus niște băncuțe mici, care se hâiesc doar când treci pe lângă ele, apoi când te așezi pe ele, însă există loc de îmbunătățire și la acest capitol. Niște bănci decente nu sunt atât de greu de cumpărat și montat prin grădina palatului. Partea dreaptă este, aproape în totalitate, accesibilă publicului, însă în ceea ce privește partea stângă a parcului, există garduri de delimitare pentru a nu se aventura curioșii. Înțeleg că pe acolo se face „recepția” / intrarea în Administrația Prezidențială, deci este de înțeles de ce accesul acolo este restricționat.

După o plimbare prin parc, urcând, ajungi la ansamblul de clădiri, care sunt construite pe deal. Palatul este în formă de „U”, cu deschiderea înspre bulevardul Geniului, unde mai există niște clădiri și, de asemenea, o poartă – cam ca la Alba Iulia, dar nu atât de bogat ornamentată – care este păzită de niște soldați în uniformă „retro”, cum vezi prin statele colonialiste. Corpul nou al Palatului Cotroceni, unde se regăsește Administrația Prezidențială, comunică cu corpul vechi, unde se regăsește muzeul, iar afară, în curte, în mijlocul formei „U”, se regăsește Biserica Cotroceni. Am fost în ea și este interesantă. Mică, înghesuită, cu coloane mari și foarte apropiate. În biserică, cum era de așteptat, se poate intra doar în Pronaos, iar acolo există o raclă cu moaște. Nu știu dacă se aduc și alte moaște, însă de această dată erau moaștele Sfinților Mucenici Serghie și Vah, iar cum românii sunt niște oameni care țin foarte mult la igienă, toți care intrau în biserică – dintre cei pe care i-am văzut eu în timp ce eram în lăcaș – pupau racla, inclusiv copiii. Eu nu am pupat moaștele, însă am admirat plăcile cu sfinți puse pe pereți – parcă sunt tablouri, care cel mai probabil au fost salvate din biserica dărâmată sau din alte biserici.

La Administrația Prezidențială poți vedea multe săli interesante, însă cele care m-au impresionat sunt Sala Unirii, Salonul Brâncovenilor și, după ce ieși din Sala Unirii, se regăsește Galeria Basarabilor, cu 14 vitralii, iar pe fiecare dintre acestea se regăsește câte un conducător important din istoria noastră. Sala Unirii este minunată, iar iluminatorul care conține scene importante din istoria noastră – care joacă rol de tavan – se reflectă în podeaua salonului. Mai sunt și alte săli, inclusiv sala de spectacole, însă aceste trei săli amintite mi-au plăcut cel mai mult. Bineînțeles, dintre sălile la care publicul are acces. Am căutat și sala în care Băsescu a făcut mișto de Ponta acum 10 ani pe baza MTO-ului, însă n-am sesizat acel tip de mobilier în niciuna dintre încăperile vizitate, deci n-am avut bucuria de a o vedea.

 

Muzeul Național Cotroceni este situat la etajele I și II din clădirea veche a palatului. La cutremurul din 1977 a căzut tot etajul II, cu excepția unei camere „din lemn”, adică Salonul Norvegian. Dormitoarele sunt mobilate în diferite tematici, iar lucrurile, în mare parte, au fost păstrate în aceeași stare precum acum 100 de ani. Multe dintre respectivele încăperi au fost organizate după 1920, iar regina Maria a avut un aport foarte mare în decorarea sau crearea acestora. În 1925, după unirea a două încăperi, una dintre ele fiind cea în care s-a semnat documentul prin care România a intrat în Primul Război Mondial, a luat naștere Salonul Cerchez. Se vede că este format din două încăperi deoarece în jumătate din salon ferestrele sunt la un nivel, iar în cealaltă jumătate sunt mai sus. De asemenea, sunt de menționat și Salonul de biliard, unde se regăsește masa de biliard a Regelui Carol I, fabricată în 1865, Salonul de vânătoare și, nu în ultimul rând, Biblioteca regelui Ferdinand I.

Grădina, toate încăperile din cadrul Administrației Prezidențiale și din cadrul Muzeului Național Cotroceni lasă impresia luxului și, în opinia mea, bunului gust. Știu, eu sunt un profan în ceea ce privește arhitectura sau în ceea ce privește designul, însă ceea ce am văzut la Cotroceni mi-a plăcut.

Mă bucur că avem un președinte, chiar și interimar, care a luat această decizie, care a decis să deschidă publicului și parcul Palatului Cotroceni, ceea ce muntele de nesimțire n-a putut face. Bine, el nu ne-a spus nici cât a cheltuit pe zborurile alea, dar dacă așa a ales el să rămână în istorie, „ghinionul” lui. Chiar când eram la finalul turului de la etajul II, undeva pe la Apartamentul lui Alexandru Ioan Cuza, am văzut un ordin din care reieșea că fostul președinte a decorat muzeul pentru cei peste 30 de ani de activitate, iar atunci i-am zis doamnei care era acolo „Văd că muzeul a fost decorat de către fostul președinte, măcar a făcut și el ceva bun înainte să plece”, moment în care doamna a început să râdă.

Astea Ziind Fise, mergeți și vizitați Palatul Cotroceni, merită. Dacă nu doriți să vedeți și sălile pe care le-am amintit anterior, vizitați doar parcul, că este gratis. Eu am prins o zi foarte frumoasă, cu soare și pomi înfloriți, însă ar fi cu adevărat minunat să vizitez Palatul într-o zi de vară, când toți pomii sunt verzi, iar razele soarelui se strecoară printre crengile acestora.