Miercuri am fost la un show de stand-up comedy susținut de Sorin Pârcălab la Sala Luceafărul. Nu știu cât costă să închiriezi respectiva sală pentru o zi, însă pot spune că nu se fac prea multe pentru sală, adică pentru oameni, cu banii încasați din închirierea acesteia. Dacă nu ești atent, la ieșirea din sală, când cobori scările care duc spre ultimele rânduri, cazi și-ți rupi oasele. Aproape toate treptele sunt șubrede, scârțâie sau nu sunt prinse bine, fapt care crește riscul de accidentare a oamenilor care pășesc pe respectivele trepte. Ne-a luat vreo cinci minute, cel puțin, să evacuăm sala. Nici nu vreau să mă gândesc ce s-ar întâmpla în cazul unui incendiu. Am fost de mai multe ori la evenimente care au avut loc la Sala Luceafărul, însă, din nou, nici nu vreau să mă gândesc ce s-ar întâmpla în cazul în care ar veni un cutremur precum cel din ’77 în timpul unui eveniment care se desfășoară acolo. Sperăm să nu se întâmple vreodată asta.

S-a filmat un „special” de stand-up comedy. De obicei, stand-up-erii filmează un astfel de „special” când consideră că acel material a fost „rulat” la multe show-uri, în țară și în capitală, și a ajuns la o maturitate care i-ar putea face mai cunoscuți pe respectivii stand-up-eri și le-ar putea aduce noi spectatori. De asemenea, filmarea respectivului „special” coincide cu „moartea” respectivului show de stand-up, căci odată pus – la liber sau nu – pe internet, acesta nu mai poate fi susținut deoarece este posibil ca toată lumea să-l știe și să nu mai producă aceleași efecte în sală (amuzament, uimire, curiozitate etc.).

Sorin, un bihorean care a absolvit Universitatea Politehnica Timișoara, este unul dintre cei mai populari stand-up-eri de la noi din țară. „Special”-ul denumit „Unde am greșit?” a strâns nu mai puțin de 4.793.000 de vizualizări pe YouTube în doi ani și 11 zile, ceea ce-l face unul dintre cele mai vizionate „special”-uri de stand-up comedy din România. Sorin are un mod aparte de a face comedie, iar vocea și faptul că uneori se mai bâlbâie îl ajută foarte mult pe scenă. La show-urile lui Sorin, oricare ar fi tema abordată, se râde, și se râde mult. Având în vedere că „special”-ul este filmat și mai trebuie doar montat și publicat, o să-mi permit să dau un mic „spoiler” cu privire la conținutul show-ului.

Din ceea ce am înțeles eu, show-ul „Alo, baza!” are ca temă centrală drepturile minorităților sexuale. Într-o societate ca a noastră este foarte curajos să faci un material de stand-up comedy pe această temă. Nu voi intra mult în detalii, căci nu vreau să vă distrug eventuala curiozitate de a urmări „special”-ul după apariție, însă vreau să discut două aspecte care, cred eu, definesc punctul în care se află societatea românească în ceea ce privește drepturile minorităților sexuale, și nu numai.

Primul aspect este legat de faptul că Sorin spune la un moment dat că, statistic vorbind, la acest show de stand-up comedy, într-o încăpere de dimensiunea Sălii Luceafărul, este cel puțin un om / un cuplu care va avea un copil care va fi membru al comunității LGBTQ+. El sancționează, totodată, modul în care societatea românească „mulge” acest subiect de fiecare dată, politicienii fiind campioni la asta, când lucrurile sunt destul de simple: toți ar trebui să avem aceleași drepturi, nu doar noi, heterosexualii. În acel moment, când Sorin vorbea despre respectiva statistică, fata din cuplul care se afla în stânga mea a exclamat „Sper că nu al nostru va fi așa.”, iar bărbatul a validat-o râzând la ceea ce a spus ea. Pentru mine a fost evident modul în care acei doi oameni se raportează cu privire la comunitatea LGBTQ+. Sunt convins că, tot statistic vorbind, în sală au fost mulți conservatoriști, însă chiar și așa, s-a râs. S-a râs, însă sper eu că s-a și învățat ceva.

Al doilea aspect este legat de faptul că, deși show-ul urma să înceapă la ora 21:00, la 21:00 sala era mai mult goală. Ca de fiecare dată, unii nu au venit la fix, ci mai devreme, tocmai pentru a nu întârzia. Mai bine ajungi mai devreme în sală decât să nu ajungi, însă mulți au fost nesimțiți și n-au venit la timp. Am văzut asta tot mai des chiar și la teatru, și acolo decalându-se spectacolele cu 10-15 minute pentru că adormiții și nesimțiții nu știu să vină la timp. Așa a fost și aici. Înțeleg organizatorii, căci nu puteau începe spectacolul cu sala goală, însă nu înțeleg publicul. Sunt aceiași oameni care se cred „main character” și toată lumea trebuie să aștepte după ei. Normal că nu se întâmpla nimic dacă erau doi, trei, cinci sau 10 așa, însă au fost zeci, poate peste 100, fapt ce a determinat organizatorii să-i aștepte. Pe la 21:20 sau 21:25 a început spectacolul, în deschidere fiind doi artiști mai mici – din punct de vedere al notorietății – și chiar și atunci încă mai intra lume în sală. Iar dacă show-ul de stand-up comedy începuse, ce credeți?! Și luminile erau stinse, iar dacii mei liberi – protagoniștii – aprindeau blițul de la telefon pentru a-și căuta locurile, băgându-le lumina în ochi oamenilor care au fost prezenți la timp. După ce au deranjat oamenii cu blițul de la telefon și prin gălăgie (este drept, moderată), evident că au și ridicat oamenii de la locurile lor pentru a trece ei, personajele principale. La 21:29 încă mai intrau persoane în sală care-și căutau locurile. Nu mi se pare normal așa ceva. În ce lume trăiești de vii la 30 de minute după ora la care trebuia să înceapă un spectacol? Aici nu este vorba despre „ajung când vreau”, că-i deranjezi pe cei din jur. Unii urcau pe la scările cu locurile 1, 2, 3, deși ei aveau bilete la 20 și ceva, fapt ce-i determina să-i ridice pe toți oamenii de pe respectivul rând. Este rău dacă nu știi să „citești” un bilet.

Astea Ziind Fise, consider că Sorin a avut un curaj fenomenal atunci când a luat decizia de a construi aproape un show întreg doar pe această temă, iar oamenii ar trebui să-i dea o șansă. Societatea românească ar trebui, prin educație formală și nonformală, să depășească această viziune conservatoristă. Cât despre cei care întârzie la spectacole sau la film, sper să vă treziți din nepăsare, poate așa noi, omenirea, o vom duce mai bine. Căci această nepăsare nu se aplică doar aici, ci în toate situațiile întâlnite în societate.