Gânduri despre al doilea masterat absolvit, Consiliere și leadership în educație și formare profesională (Științe ale educației)

Joi, 26 iunie 2025, am încheiat un capitol pe care l-am început în octombrie 2023. Neștiind că în toamna lui 2023 urma să încep să predau în mediul universitar, însă având acest scop de când mă știu, în iunie 2023 m-am înscris în cadrul programului de studii universitare de masterat Consiliere și leadership în educație și formare profesională din domeniul Științe ale educației, în cadrul Universității Naționale de Știință și Tehnologie Politehnica București. Am făcut asta cu gândul că la un moment dat voi preda în învățământul universitar, astfel vream să fiu pregătit pentru studenții pe care urma să-i am în anul I și care ar dori să renunțe la studii. Pentru a-i ajuta, în caz de nevoie, să-și descopere direcția în care doresc să se îndrepte în ceea ce privește facultatea.

În cei doi ani, deși a fost al doilea masterat pe care l-am urmat, n-am lipsit nici măcar o zi în mod voluntar. Am lipsit o dată în anul I, când am fost la o conferință în Cluj-Napoca, o dată când eram în Danemarca și câteva zile în anul II, la începutul semestrului II, când am avut o gripă teribilă, gripă care m-a ținut departe inclusiv de orele pe care trebuia să le predau studenților din anul I cu care aveam ore. Chiar și când am fost în China am intrat la ore online, deși din China nu poți accesa MS Teams / Google / gMail / Moodle etc. fără VPN, cărând după mine laptopul, webcam-ul, căștile etc., iar toate acestea doar pentru a nu lipsi, pentru a fi acolo și pentru a învăța ce este de învățat. Au fost dăți în care am fost trei-patru studenți prezenți la curs, însă au fost și dăți în care am fost 30.

Având în vedere tematica programului de masterat și faptul că, în general, majoritatea studenților masteranzi lucrează, nici la noi n-a fost vreo excepție. Toți colegii mei sunt angajați, iar după opt ore de muncă / zi, mai veneau și la ore. N-a fost ușor. Au fost doi ani de studii, iar în anumite perioade m-am simțit epuizat. La un moment dat eram angajat cu normă întreagă, predam la plata cu ora și trebuia să mai merg și la orele de la masterat, care erau, de regulă, în fiecare zi (unele semestre am avut de luni până joi sau în săptămâni pare / impare) de la 16:00 sau 17:00 și până la 20:00 sau chiar 21:00. Atunci am simțit că cedez și am luat decizia de a renunța la locul de muncă unde eram încadrat cu normă întreagă, astfel reușind să o scot la liman.

După tot efortul și implicarea pe care le-am arătat în cei doi ani, așa cum mulți s-au așteptat, am fost un exemplu pentru mine și pentru studenții mei, având media multianuală 10 și absolvind examenul de disertație cu nota 10. Nu am fost singurul cu astfel de rezultate, însă am fost puțini, 2-3, și sunt convins că și pentru ceilalți colegi ai mei a fost greu să obțină astfel de rezultate. Știu că este imposibil să fi fost mereu de 10, însă poate a contat și faptul că am fost mereu prezent acolo, faptul că am fost mereu implicat, dar niciodată n-am fost la vreo mărire de notă în cadrul acestui program de masterat. În toți acești ani petrecuți în învățământul superior mi-am dat seama că, deși toată lumea vrea să pară că notele sunt oferite în mod obiectiv, acestea pot avea un grad de subiectivitate, oricât de mic ar fi acesta, ceea ce influențează, cred eu, rezultatul final. Nu cred că eu am fost perfect la toate cele 25 de discipline din Planul de învățământ, nu cred că am fost mereu de 10, însă poate că o posibilă evaluare globală a determinat unele cadre didactice să-mi dea 10 chiar dacă poate am fost de 9,49 – nu știu și nici nu ar trebui să mă intereseze prea mult asta. Deși din exterior poate părea că a fost ușor, nu a fost deloc așa. Am fost admiși 38 de studenți în anul I, iar în anul II am promovat 30, dintre care doar 20 am susținut lucrarea de disertație în această sesiune.

Sunt convins că unele lucruri puteau fi făcute altfel (de către cadrele didactice și chiar de către noi), însă doresc să le mulțumesc celor care au avut curajul de a veni în fața noastră, având în vedere că noi am fost un grup eterogen și, totodată, destul de dificil, format din ingineri, psihologi, specialiști în comunicare, pedagogi etc. Fiecare cu personalitatea lui, iar câțiva dintre noi am fost greu de convins fără argumente solide. Poate de aceea unele cadre didactice ne-au „pierdut” iremediabil, iar altele ne-au „câștigat”, tocmai ca o dovadă a faptului că în anumite situații funcționează doar utilizarea argumentelor solide.

Cel mai probabil, voi păstra legătura cu unii dintre colegii cu care am împărțit aceleași spații timp de doi ani, însă la fel de convins sunt că cu majoritatea dintre colegi nu mă voi mai intersecta de acum înainte, ceea ce este firesc. Știu, pentru mulți am fost un reprezentant de an dur, chiar rău pe alocuri, însă consider că, adulți fiind, ar trebui să ne definească seriozitatea și implicarea, nu dezinteresul generalizat.

Având în vedere că nu știu în ce direcție mă voi îndrepta din toamnă, am făcut puțin exces de zel și, ca rezultat, pe coperta lucrării de disertație mi-am trecut numele cu tot cu gradul didactic, tocmai pentru a rămâne undeva faptul că am făcut asta cândva.

De asemenea, doresc să le mulțumesc tuturor celor care mi-au completat chestionarul prin intermediul căruia am realizat cercetarea, rezultatele chestionarului stând la baza lucrării mele de disertație cu titlul „Dezinformarea și / sau înșelarea oamenilor prin intermediul social media”. Lucrarea, mai ales în contextul actual, poate fi extinsă în cadrul unor studii doctorale. Cred că introducerea unor cursuri prin care copiii / adulții pot fi echipați cu instrumentele necesare combaterii dezinformării / înșelării / manipulării pe platformele social media, și nu numai, sunt imperios de adăugat. Asta dacă nu vrem s-o luăm cu toții razna și să credem în cai verzi pe pereți în anii ce vor urma.

Astea Ziind Fise, le mulțumesc tuturor pentru sprijinul acordat în demersurile pe care le întreprind, chiar dacă primul instinct este acela de a pune sub semnul întrebării deciziile mele. Țin să le mulțumesc și celor care au zis că nu are rost să urmez un al doilea masterat. Priviți-mă! L-am absolvit și pe acesta. Și este posibil să nu mă opresc aici: „Învățare pe tot parcursul vieții”.