Pe alpinistul Zsolt Torok l-am cunoscut acum puțin peste 10 ani, în 2015, printr-un proiect desfășurat de către una dintre universitățile din Arad.

Atunci, noi fiind liceeni, a venit să ne vorbească despre ceea ce face el și despre ceea ce plănuia să realizeze în viitorul apropiat. M-a captivat prin modul în care ne-a vorbit, tocmai de aceea îmi aduc aminte multe lucruri pe care ni le-a spus în respectiva întâlnire.

Acum șase ani, probabil pe data de 14 august, căci de atunci a fost dat dispărut, Zsolt Torok și-a găsit liniștea veșnică în Munții Făgăraș. Zsolt era un om echilibrat, iar din interviurile cu el se observă foarte ușor că era o persoană calmă, liniștită, cerebrală. Nu știu cum s-a putut întâmpla așa ceva cu el.

Zsolt Torok a cucerit multe vârfuri, însă alături de Vlad Căpușan a cucerit Cerro Torre, unul dintre cele mai greu de urcat vârfuri din lume, aflat în Patagonia. Cerro Torre este greu de cucerit din cauza faptului că pe vârf vremea este instabilă, vârful este format din granit și gheață, iar acoperișul acestuia este ca o mare ciupercă din gheață, deci foarte greu de escaladat. Zsolt și Vlad au fost primii români care au cucerit vârful, acesta având o reputație care nu favorizează temerarii.

Zsolt Torok, deși avea nume și etnie maghiare, a fost mai român decât foarte mulți români care vociferează că sunt mari patrioți. Acesta a dus steagul României pe toate vârfurile, fiind un împăciuitor în problematica disensiunilor etnice apărute în social media.

Sunt, deci, șase ani de când Zsolt Torok ne-a părăsit, însă ne-a părăsit făcând fix ceea ce el a iubit toată viața: era în munți.

P.S.: Poza este de la întâlnirea pe care am avut-o în 2015 cu Zsolt (la catedră), în aceasta apărând și unii dintre colegii mei din liceu.