«Miercurea Alarmelor» sau «Joi, după Ploi»?

Marți, pe 28 februarie 2023, am fost înștiințați cu surle și trâmbițe că „IGSU va relua, mâine, exercițiul național «Miercurea Alarmelor». Astfel, în intervalul orar 10.00 – 11.00, se vor testa și verifica echipamentele din componența sistemului de înștiințare, avertizare și alarmare în situații de protecție civilă.” – și cum era 1 de martie, ziua în care se împart mărțișoare sau, după cum au făcut alții, flori, așteptam cu nerăbdare să aud și eu „echipamentele din componența sistemului de înștiințare”.

Se face 10:00 și, printre momentele în care nu alergam să ofer mărțișoare doamnelor care lucrează în aceeași instituție cu mine, am zis să fiu și eu atent, că vreau să aud sunetul „echipamentelor din componența sistemului de înștiințare”, însă se face 10:00 fix și nimic. Eram convins că este schema clasică, românească, și că sistemul nu funcționa, iar acesta este motivul pentru care nu aud nimic.

Am fost până la registratură și la întoarcere am mers pe afară, prin curtea universității, spre birou. Sunt aproape convins că era ora 10:45 când am auzit pentru prima dată „echipamentele din componența sistemului de înștiințare”, dar am crezut că sunt într-un film prost. În curtea în care se află o replică, mult mai modestă decât originalul, a „Coloanei fără sfârșit”, aceasta fiind înconjurată de multe clădiri, abia că se auzea ceva. Să mi curgă nasul dacă vă mint!

Abia că se auzea ceva, însă mă pregătisem pentru asta și nu-mi permiteam să ratez momentul. Am „reperat” de unde venea sunetul, așa mi-am dat seama că venea dinspre Lujerului, și am fugit direct în birou, geamurile acestuia fiind orientate fix în respectiva direcție. Este drept, acolo era deja deschis unul dintre geamuri și se auzea puțin mai bine, însă dacă era geamul rabatat și stăteai lângă o stație PC cu I3, sigur nu mai auzeai nimic.

Ascultând sirenele pe care, dacă aveam o căciulă de iarnă pe cap nici nu le mai auzeam, am căzut pe gânduri și mă întrebam cât de inept poate fi statul român. Mă gândeam, mă tot gândeam, însă nu am găsit un răspuns care să avantajeze acest idiot cu aere de intelectual, adică statul român.

Cum poți tu, stat român, să nu pui o astfel de sirenă chiar în Politehnică? Nu știu dacă legea permite acest lucru, însă sunt curios dacă cineva care se ocupă de montarea acestor echipamente a încercat asta sau nu până acum. Gândiți-vă că Universitatea POLITEHNICA din București are peste 25.000 de studenți, aceștia n-or fi concomitent la ore, însă pot fi în diversele spații de recreere, de cazare sau de studii într-un moment de grea cumpănă, cum ar fi un atac aerian sau o calamitate. Universitatea mai are peste 4000 de angajați, deci cel puțin vreo 30.000 de suflete care, ipotetic, pot fi în campusul „Noul Local” concomitent. Ei, dacă singurul astfel de echipament se auzea dinspre Lujerului – cred că era chiar acolo – cum ar fi informați toți acești oameni cu privire la o astfel de situație? Nu toată lumea are telefoane pe care să intre „RO-ALERT”-ul, o’ poate că mulți n-au baterie și nu pot auzi alarmele respective. Ce fac acei oameni în aceste cazuri? Cum poți tu, stat incompetent, să nu montezi sau să permiți să nu-ți funcționeze niște „echipamente din componența sistemului de înștiințare”, niște sirene, o’ măcar una, care să se audă și-n Politehnică?

În opinia mea, dar poate sunt eu neștiutor, habarnist sau ignorant, ar trebui ca un astfel de sistem să se audă atât de tare încât să te trezească din somn, chiar și când dormi cu geamul închis, căci este vorba despre siguranța cetățenilor țării tale, iar cu asta n-ar trebui să te poți juca.

Există și varianta ca respectivul „echipament din componența sistemului de înștiințare” să fi fost „dat mai încet”, însă eu nu pot crede în această teorie, căci se auzea ca fiind la distanță mare, nu în apropiere. Chiar și așa, să n-ai deloc sau să n-ai un astfel de sistem funcțional chiar pe clădirea bibliotecii sau a rectoratului UPB, o’ măcar pe căminul din „Leu”? Mie nu-mi vine să cred așa ceva. Nici nu vreau să mă gândesc ce s-ar putea întâmpla dacă am avea nevoie cu adevărat de acest sistem.

Am văzut tot felul de postări pe această temă în ziua respectivă și în ziua imediat următoare, în foarte multe dintre acestea fiind abordat chiar acest aspect, faptul că unii n-au auzit nimic sau c-au auzit, pe scărița din ureche, o mică gâdilitură, nicidecum un sistem performant și gata să alerteze cetățenii în cazul în care – Doamne, ferește! – ar avea nevoie să fie informați cu privire la o calamitate sau cu privire la un atac aerian. Aparent, statul român este „aerian” rău de tot, deci pare-se că n-avem scăpare.

Astea Ziind Fise, «Miercurea Alarmelor» poate fi mai bine comparată cu «Joi, după Ploi» sau chiar cu «Sâmbăta Morților», căci și sistemul de înștiințare pare a fi în comă, aproape defunct, cel puțin în zona din București în care m-a prins pe mine «Joi, după Ploi», pardon… «Miercurea Alarmelor».

Sursa imaginii: Flickr