Cu toții am fost în situația în care să consumăm alcool sau să cunoaștem pe cineva care consuma alcool. Pe baza acestor considerente, un copil în România anilor 2000 era expus din fragedă pruncie alcoolului. Nu neapărat că era pus în situația de a consuma, însă de multe ori, atunci când era trimis după pâine, i se mai zicea să mai cumpere și-o Timișoreana, un Noroc – aceste beri la PET erau la modă pe atunci – un Golden Brau sau Bergenbier la sticlă, căci dozele pe atunci nu erau așa populare cum sunt acum, iar PET-ul și sticla dominau. Îmi aduc aminte că o Timișoreana la PET era 58.000, adică 5.8 lei de azi, neluând în considerare inflația etc.
Prima dată am consumat alcool la destul sub 18 ani, iar în jurul meu mulți adolescenți de aceeași vârstă consumau alcool, chit că nu aveau 18 ani, poate nici chiar 16 ani. Nu este un motiv de laudă sau de bucurie, însă este o realitate cu care adolescenții din România s-au confruntat și o parte dintre ei, chiar și acum, încă se mai confruntă. Mulți chiar spuneau că „decât să mă droghez, mai bine beau”. Eu consider că ambele sunt o alegere proastă, însă unii mai facem și alegeri proaste în viață.
Am făcut și excese, ca mulți alții, care nu pot prezenta în nicio situație vreo laudă sau bucurie, însă cred că conștientizarea acestor momente este cel mai bun lucru care ți se poate întâmpla.
În 2018 am decis să nu mai consum niciodată alcool singur. Asta mi-a limitat mult situațiile în care consumam, căci trebuia să fiu cu cineva care și ea / el făcea asta, altfel nu doream și nu mă atingeam de niciun tip de alcool, nici măcar de bere fără alcool. A fost un pas important spre a preveni o teoretică obișnuință viitoare care cine știe unde m-ar fi dus.
Acum un an, pe 7 septembrie 2024, am decis să renunț la alcool pentru un an, chit că între aceste date, 7 septembrie 2024 și 7 septembrie 2025, au fost Crăciunul, Anul Nou, Sărbătorile Pascale, ziua mea etc., etc. Au fost multe momente în care am fost invitat să consum, însă mi-am văzut de scopul meu. Am fost chiar hărțuit, prin insistențe multiple, să consum și eu, dar nu m-am dat bătut. Scopul meu era bine stabilit: cel puțin un an fără alcool. Și, da, am reușit să nici nu gust măcar. Nu am gustat nici măcar șampanie la anumite evenimente mai importante. În percepția mea, dacă îți propui ceva cu adevărat, trebuie să fii sincer cu tine, să nu te minți. Gustatul este tot consum, chiar dacă nu este un consum „susținut”, ca să spun așa, ci în cantități neglijabile.
După o „feciorească”, eu mereu aveam insomnii, fiind incapabil să dorm mai mult de două-trei ore în respectiva noapte, iar de acolo pornea o stare care nu mă făcea să mă simt neapărat rău, dar mereu mă făcea să mă simt obosit. Am vrut să elimin aceste stări din viața mea. Sigur, ele se puteau elimina și dacă beam doar o bere, două, însă am vrut să nu mai beau deloc. Am vrut să văd cum este să nu bei deloc și dacă pot rezista un an.
Foarte interesant este faptul că, în tot acest an, n-am simțit niciodată nevoia de a consuma alcool, ceea ce este un lucru bun, însă de multe ori am simțit presiunea socială creată în jurul meu pe baza acestei decizii. Societatea românească, în mare parte, nu știe să joace rolul de sprijin în lupta unor persoane cu anumite vicii sau dependențe, ci chiar le face să se afunde în ele.
Nu pot spune că mă simt mai bine decât atunci, însă pot spune că știu sigur că sunt mai bine decât atunci când consumam alcool, oricât de mult sau puțin era el. Alcoolul produce efecte negative asupra creierului, și nu numai, iar o protejare a acestor componente ale corpului uman sunt bine venite.
Nu știu dacă voi refuza să consum alcool încă un an de acum înainte, însă știu sigur că nu vreau să fac excese cu privire la acest viciu (chiar dacă se întâmplă rar).
Astea Ziind Fise, vă îndemn pe toți să încercați să renunțați măcar pentru o mică perioadă la un viciu pe care-l aveți, iar dacă cei din jurul vostru nu vă înțeleg și nu vă sprijină, lăsați-i în urmă, nu merită să vă fie aproape.