De când a început războiul, de aproape șapte luni, am tot văzut trâmbițari care spun „domne, dar nu vezi cu ce mașini vin ăștia?”, „dacă și ăștia sunt refugiați…”, „știu eu pe cineva care a vrut să le dea salam la vamă, dar au refuzat, nesimțiții”, „dar și ei ne-au furat teritoriul, ar fi bine să ni-l luăm înapoi”, „au mașini de lux și stau la hoteluri scumpe”, iar inepțiile pot continua la nesfârșit.

Având în vedere că Ucraina este o țară mare care este, iar asta este ușor de verificat, coruptă, inegalitățile sociale sunt/au fost mari, cam ca pe la noi, de fapt, mai mari, în anumite cazuri, este complicat să judecăm anumite aspecte.

În primul rând, ucrainenii care au venit în primul val sunt persoane cu bani, cu automobile destul de scumpe și cu posibilitatea de a sta la hoteluri sau prin Airbnb-uri. Tot în primul val au venit, în mare parte, oameni dintr-o clasă socială medie, dacă putem spune așa, care probabil că aveau ceva resurse puse de-o parte și, în mod evident, un automobil decent.

De ce s-a întâmplat așa? Este evident. Dacă în România s-ar întâmpla ce s-a întâmplat în Ucraina, la fel ar fi și aici. Bogații ar pleca primii, că dispun de bani, de mijloace de locomoție și își permit, datorită banilor din conturi, să ducă o viață decentă într-o țară din Uniunea Europeană. Apoi ar pleca cei din pătura mijlocie, corporatiștii (cei captivați de NFT-uri și de alte „coin”-uri), apoi, după foarte multe zile, oamenii de rând de prin orașe, iar la ultima strigare, oamenii amărâți de prin sate, asta dacă ar avea acest noroc. Fix așa s-a întâmplat și în Ucraina. Este adevărat, anumite persoane au trecut vama pe jos, asta deoarece erau cozi imense, iar automobilele erau prinse în acestea, însă nu înseamnă că acei oameni erau săraci.

Mobilizarea românilor a fost exemplară, aceștia i-au întâmpinat ca pe niște frați, însă au fost și excepții. Mulți spun că „ucrainenii nu au vrut «senvișurile» oferite de românii de la vamă”, păi, da… mi se pare și normal. Dacă tu ești un om care are bani, care se poate întreține într-o țară străină din economiile pe care le are, de ce să iei un „sandviș” care ar fi mult mai util pentru un conațional mai sărac? Dacă nu-l iei, acest fapt nu te face mai arogant, ci mai uman.

Unii români au vrut doar să se dea în spectacol că-i ajută pe ucraineni și au donat haine sau încălțăminte rupte, asta fiind o dovadă a lipsei bunului simț, însă nu doar atât. Alții i-au ajutat pe bune și i-au cazat sau le-au găsit locuri de muncă, ceea ce este înălțător, iar acești oameni merită tot respectul, sunt niște persoane care știu ce înseamnă empatia.

Am văzut că la unele televiziuni mereu se discuta despre „bolizii” cu care au venit „săracii ucraineni”, luând la mișto cauza și inducând ideea că sunt toți bogătani și că nu merită empatia sau ajutorul nostru. Unele televiziuni au promovat această idee, însă pe internet au fost opinii și mai radicale. Anumiți „influiensări” au început să demonizeze refugiații și să inducă urmăritorilor lor ideea că ucrainenii sunt „oameni profitori” și tot felul de bazaconii extremiste. Este uimitor cum toți acești oameni sunt naționaliști, însă ei se recomandă ca patrioți, doar că ar pleca primii din țară în cazul în care cineva ar ataca România. Aceștia sunt oamenii aceia, români sadea, care decontează cheltuielile cu nunta sau botezul din firmă, ca să nu mai plătească taxe. Păi, măi, naționaliștilor pseudo-patrioți, ce faceți? Când trebuie să dați taxe la stat nu mai sunteți patrioți? Iach.

Și nu în ultimul rând, unii naționaliști încep să propage idei în stânga și în dreapta cum că „România ar trebui să atace Ucraina și să-și recupereze teritoriile pierdute”, că „ăsta este cel mai bun moment” pentru acest lucru și tot așa. Aceste trâmbițe naționaliste sau pro-ruse, cred eu, nu au rațiune și nici nu au capacitatea de a gândi pragmatic. Dacă Ucraina ar fi ruptă în bucăți de către Ungaria, Polonia sau România, toate țările din Europa, și nu numai, s-ar trezi cu pretenții în vederea ocupării unor teritorii istorice sau „închipuite”. Așa s-ar deschide o cutie a Pandorei care nu s-ar mai închide niciodată, iar nimeni nu vrea asta, deoarece am risca să pornim noi, ca proștii, Al Treilea Război Mondial, ceea ce cred că nimeni nu vrea. Bine, nimeni… în afară de tembeli și de lideri botoxați.

Vă las o poză capturată pe una dintre străzile capitalei, stradă pe care am întâlnit „un bolid” cu numere de Ucraina. Să vă fie rușine, ipocriților!

Astea Ziind Fise, dragi români, nu mai judecați fără să știți toate datele problemei, nu mai fiți așa vehemenți, deoarece este loc pentru toți sub Soare, nu vă va face niciun refugiat umbră. Oricum, România nu este o țară în care aceștia ar vrea să stea, tocmai de asta avem și „cea mai mare diasporă pe timp de pace”. Încă un lucru important, nu vă mai sensibilizați în fața nebunilor care vă gâdilă doza de naționalism din voi și, mai important, ați face bine dacă ați renunța la ea.