Astăzi am stat la lucru puțin peste program, iar când am ajuns în scara blocului, am văzut ceva în cutia poștală. Nu am avut cheia de la cutia poștală cu mine, însă am urcat, apoi am coborât cu intenția de a descuia și a vedea ce este acolo, în cutia poștală.

Am luat toate hârtiile din ea, fără să mă uit în amănunt, și am urcat. Ajuns în casă, am vrut să văd ce anume era în cutia poștală. Bineînțeles, pe lângă gunoiul de rigoare – adică anumite reclame la anumite localuri sau îndemnuri de a frecventa nu știu ce biserici ale anumitor culte (emitenții nu știu că eu „nu prea sunt dus la biserică” la mine se aplică cu rigurozitate de peste 10-15 ani”), am găsit și două hârtii emise de către Poșta Română.

Tipul uneia dintre hârtii îmi era cunoscut, eu îi spuneam „recomandată”, și am tot primit-o, și o tot primeam în cutia poștală în vremea când aveam alocație, însă formatul celei de-a doua hârtii nu-mi părea cunoscut. În fine, toate ca toate, însă a doua, cea al cărei format nu-mi era deloc cunoscut, era emisă în data de 11 august 2022, adică acum peste  o lună. Știu că cei de la Poștă țin aceste colete sau scrisori, ce-or fi ele, timp de șapte sau 10 zile, deci eram convins că și ceea ce trebuia ca eu să ridic a fost trimis înapoi expeditorului.

Convins de toate acestea, din dorința de a afla cine este expeditorul, am sunat la Oficiul Poștal 16 din București, oficiu care a emis respectivele hârtii. Nu mi-am făcut mari speranțe, nu credeam că va răspunde cineva, însă după ce telefonul a sunat de patru-cinci ori, am auzit o voce feminină:

Vocea feminină (va fi denumită „VF” din acest moment): Alo?

Eu: Sărut mâna! Am primit și eu două hârtii despre care nu știu ce sunt, însă bănuiesc că sunt recomandate.

VF: Da, da. Când le-ați primit?

Eu: Eu vă pot spune când le-am ridicat din cutia poștală, dar a trecut peste o lună de când au fost emise.

VF: Care este data scrisă pe ele?

Eu: Una are dată, cealaltă nu are, însă cea care are, are data de 11 august 2022.

VF: Înseamnă că l-am trimis înapoi, că poșta ține doar 10 zile coletele/scrisorile, după care le trimite înapoi la expeditor.

Eu: Eram convins că acel conținut a fost trimis înapoi, însă aș vrea să știu cine este expeditorul, ca să știu unde să caut mai departe.

VF: Noi nu ținem datele legate de expeditor.

Eu: Păi, și eu cum știu cine a vrut să-mi trimită coletul? Văd că scrie pe una dintre hârtii că ar fi vorba despre o „scrisoare internă neprioritară”.

VF: Înseamnă că s-ar putea să vă fi trimis o instituție publică, poate de la circa financiară.

Eu: Eu cum pot afla expeditorul? Dacă este vorba despre o instituție judecătorească sau ceva de acest gen?

VF: Dacă vă știți cu probleme…

Eu: Nu mă știu, doamnă, însă vreau să aflu despre ce este vorba, măcar expeditorul.

VF: Lăsați că vă mai caută ei dacă au nevoie.

Aceasta este concluzia care mi-a rămas în cap, să stau liniștit, că mă caută ei dacă trebuie. Am rămas, pur și simplu, șocat. Cum adică nu păstrează datele expeditorului? Păi, și dacă destinatarul nu ridică respectivul colet, cui trimit ei înapoi acel conținut? Evident, expeditorului, însă ei nici n-au habar de capul lor.

Dacă în anul 2022, în secolul „vitezei”, Poșta Română nu-ți poate spune cine a fost expeditorul care a încercat să-ți trimită ceva, orice, cu aproximativ o lună în urmă, înseamnă că ne merităm soarta, așa, ca țară și ca societate. Hârtia pe care eu am primit-o are un număr generat de către Poșta Română, deci există – sau ar trebui să existe – o bază de date în care se poate vedea cine este expeditorul și cine este destinatarul, însă și conținutul coletului, deoarece scrie „scrisoare internă neprioritară”. Culmea, tot hârtia aceea mai are și un cod de bare… oare el la ce o folosi? Ce informații o stoca dacă nu cele de care eu sunt interesat? Habar nu am.

Pe final, după ce dânsa a spus „Lăsați că vă mai caută ei dacă au nevoie.”, i-am spus doamnei „Înseamnă că trebuie să mă uit mai des în poștă, că poate mă mai caută”, iar dânsa a spus „Nu, nu. Să vă uitați în cutiuța de scrisori, apoi veniți cu hârtia la poștă.” – am râs copios. Pe de-o parte, are dreptate, însă aia nu este „cutiuță de scrisori”, ci „cutie poștală”. Nu am vrut să fiu scorțos, am râs, i-am mulțumit, i-am urat o zi bună, apoi i-am închis.

Bine, având în vedere experiențele altor colete primite prin acest serviciu de livrare, mă bucur că mi-a răspuns cineva la telefon. Spre exemplu, din cadrul Oficiului Poștal 1 din Timișoara, nimeni, dar nimeni nu mi-a răspuns niciodată la telefon, deși acesta suna, însă asta se întâmpla acum aproximativ trei-patru ani, nu în 2022.

Totuși, problema rămâne. Așa suntem noi, ca români, mereu ne scărpinăm cu mâna opusă de locul în care ne mănâncă. Dar nu-i nimic, poate om mai trăi atât de mult încât vom prinde efectul benefic al reformelor făcute, an de an, începând din 1990 și până azi. Poate că ar fi util ca poștașul să poată suna destinatarul când are un colet pentru el. Ce spuneți? Ați putea începe cu această reformă?

Astea Ziind Fise, mulțumim Poștei Române că a ajuns să emită NFT-uri, însă nu ne poate spune cine este expeditorul unui colet, toate acestea întâmplându-se în secolul vitezei. Așteptăm codul poștal emis pentru fiecare persoană, sper să nu fie o reformă precum restul.

P. S.: Vă las „reAVIZ”-ul anexat, căci așa observ că se numește hârtia respectivă, însă am „anonimizat” datele personale și codurile care nu știu ce anume reprezintă.