În perioada decembrie-ianuarie am fost la familia mea, am fost în Danemarca. În una din ultimele seri petrecute acolo, mai exact în seara de 5 spre 6 ianuarie, am făcut exces de cel mai popular drog din lume, adică de alcool. Atunci am consumat foarte mult vin, iar a doua zi, după o scurtă discuție cu una dintre surorile mele, auzind-o că spune „Mi-ar plăcea să încerci să nu mai bei.”, mi-am zis că trebuie să văd dacă am dorința și ambiția necesare pentru a nu mai bea o perioadă.

Nu consumam eu zilnic alcool, însă ieșeam și, ocazional, la două-trei săptămâni, uneori la o lună sau chiar mai mult, beam 5-6-7-8 beri, rar s-a întâmplat să beau mai multe. Bine, tot acest consum se întindea pe parcursul unor seri și nopți întregi, de la 20:00 – 21:00 și până la 06:00 – 07:00, uneori chiar și până la 10:00 – 11:00 dimineața, deci nu într-un interval scurt de timp. Dacă facem o medie, nici nu este o bere/oră. Cel mai probabil, deși cred că ați înțeles ideea, doresc să mă disculp, ca nu cumva să creadă cineva că aș fi alcoolic. Față de cineva care nu bea deloc sau care bea foarte puțin, o bere la o lună-două-trei-un an, sigur că eu sunt una dintre persoanele care făcea exces. În fine.

Odată întors în România, fără să stau pe gânduri, am început să aplic planul. Nu a fost ceva greu, nici măcar nu am simțit nevoia „fizică” de a bea, doar nevoia socială, dacă-i pot spune așa. Această nevoie socială intervine atunci când ești cu prietenii și toți beau, însă tu nu. Atunci poate îți vine să iei și tu o bere, iar dacă nu ești ferm, este clar că vei ceda, însă nu-ți trebuie foarte multă fermitate pentru a-ți spune „Nu!”.

Așa au trecut sărbătorile Pascale, zilele unor prieteni și multe ocazii de a consuma alcool, însă eu știam ce mi-am propus: Până la ziua mea, adică până azi, nu voi mai bea alcool. Nici măcar bere fără alcool. Eu nu cred în cei care se lasă de alcool, însă continuă să bea bere fără alcool. Consider că acolo încă mai este o rădăcină și văd acea persoană mai predispusă în a ceda și a consuma alcool decât una care nu bea niciun fel de băutură, nici măcar dezalcoolizată.

Bineînțeles că astăzi nu voi sta cu sticla la gură, nici nu sunt într-un cadru de acest gen, ci îmi sărbătoresc ziua prin muncă, însă voi bea alcool când îmi voi servi și prietenii cu ceva. Știu că el nu-ți poate face bine, însă multe nu ne fac bine și, cu toate acestea, tot le consumăm. Da, probabil că într-o lume în care tinerii fumează cuie zilnic sau trag pe nas de câte ori au ocazia, alcoolul nu poate fi mai bun, dar prefer să mai beau câte o bere din când în când. Orice drog este nociv pentru corp, în orice cantitate l-ai consuma, iar alcoolul este un drog, însă este un drog acceptat de societate, din păcate. De ce din păcate? Este simplu. Pentru că acest drog a distrus mii, zeci, sute de mii de familii, dar cine le-a contorizat? Nimeni. „Ei, el este om bun, maică, dar îl mai apucă când bea.” – asta este o expresie cu care eu nu sunt de acord. Cine devine violent când consumă alcool, este evident că nu trebuie să mai facă acest lucru, căci s-ar putea să facă cândva, mai devreme sau mai târziu, niște fapte regretabile.

Femei, nu stați cu bărbații care, chiar dacă vin beți acasă și unii își caută o scuză în asta a doua zi, vă bat când sunt în acea stare. Nu merită să vă distrugeți viitorul lângă un astfel de bărbat (bărbat?!). Nu merită să stați lângă el, însă nu trebuie nici să vă bateți joc de el. Strângeți-vă mâna și luați-vă „La revedere!”, iar apoi plecați fără să vă mai uitați în urmă.

Predispunerea de a fi alcoolic, cred eu, o are fiecare. În sensul că, ai o predispunere, mai mică sau mai mare, depinde cum ai avut ghinionul de a fi predispus la a fi alcoolic. Genetic, acest blestem ți-e transmis de către înaintașii tăi, iar dacă ai avut ghinion și ai prins o genă mai predispusă la a fi alcoolic, s-ar putea să ai mai mult de luptat pentru a nu deveni un alcoolic decât unul care are gene mai puțin predispuse la a fi alcoolic. Dacă ai mai văzut și prin familie că se bea de se rupea, s-ar putea că în subconștient să zacă o dorință sau o predispunere pentru alcool. Lumea nu înțelege că și alcoolismul este o boală, iar oamenii care se confruntă cu asta sunt mai degrabă marginalizați decât ajutați, din păcate. Câți nu ați văzut videoclipuri pe internet cu oameni trecuți de prima tinerețe care, mai mult sau mai puțin pe picioarele lor, erau duși acasă de către prieteni, vecini sau chiar soție, poate și de copii în unele cazuri? Nu sunt multe lucruri mai urâte pe această lume decât să fii undeva cu iubita sau soția ta și să te păzească sau să te care mort de beat acasă. Consider că atunci este momentul în care o femeie își poate pierde demnitatea, iar asta chiar mai rău decât ai făcut-o tu prin faptul că ai fost un porc fără limită.

Prin acest text nu doresc să conving pe cineva că este în regulă să bei, căci nu este, însă eu nu am simțit nicio schimbare din 6 ianuarie și până azi, 19 iunie. Deși am eliminat alcoolul de tot, nu s-a schimbat nimic în bine cu corpul meu. Sau poate s-a schimbat, însă nu simt eu, dar nici nu mi-am făcut analize să văd dacă și cum mi se schimbă anumiți parametri în urma renunțării la alcool. Doar că, la nivel macro, sincer să fiu, am impresia că îmi merge chiar mai rău, căci în această perioadă m-am mai îngrășat, deși nu am mâncat mai mult decât o făceam când mai consumam alcool.

Ce mi-a dovedit mie această „abstinență”, dacă o pot numi așa, de la alcool? Mi-a dovedit că nu am probleme cu dependența de alcool și că dacă sunt puțin atent, nici nu voi avea vreodată. Îmi aduc aminte că după ce m-am despărțit de A (nu dau numele pentru că nu i-am cerut permisiunea și nici nu vreau să-i apară aici fără ca aceasta să accepte acest lucru în prealabil) îmi rămăseseră multe sticle de alcool în frigider, unele chiar nedesfăcute, căci mai consumam împreună. Nu m-am atins de ele niciodată. De ce? Motivul este simplu. Mi-am făcut o regulă de aur: Niciodată nu beau singur, mai ales dacă sunt acasă.”, iar asta m-a făcut să nu consum nimic din ce aveam în frigider. Consider că un om care bea singur, și am văzut foarte mult timp asta în jurul meu, deja a pierdut o mare luptă cu alcoolul, iar acelui om îi va fi foarte greu să se lase. Eu refuz să cred că cineva bea de fericire sau de tristețe. Cred că toți cei care beau din voia lor, fără excepție, beau pentru că le place: le place gustul, le place atmosfera generată în urma consumării alcoolului, le place că sunt mai dezinhibați, iar exemplele pot continua.

Sunt empatic față de cei care au probleme cu alcoolul și mereu încerc să-i ajut dacă pot. Eu sunt una dintre acele persoane care când se uita la videoclipul cu „Deluța de Mari” nu simțea altceva decât repulsie, repulsie față de cel care a filmat și față de cei care râdeau când se uitau la acel videoclip. Gândiți-vă că ăla ar fi putut fi tatăl vostru. Ați mai fi râs la fel dacă era tatăl, fiul, fratele sau soțul vostru? Este o întrebare retorică.

Astea Ziind Fise, cu cât mai puține vicii, cu atât mai bine. Și nu încercați niciodată să le vindeți vicii oamenilor, căci s-ar putea ca într-o bună zi să-i aveți pe conștiință.