Ieri am fost unul dintre sutele de oameni veniți să-și ia rămas bun de la domnul profesor, care de-a lungul carierei a fost în foarte multe funcții de conducere, începând cu funcția de prodecan și culminând cu funcția de rector, având două mandate în fruntea Universității Politehnica Timișoara. Totodată, domnul Șerban fusese ales membru al CNATDCU (Comisia Națională de Atestare a Titlurilor, Diplomelor și Certificatelor Universitare) în cadrul comisiei de specialitate Ingineria și știința materialelor pentru mandatul 2024-2028.

L-am avut ca titular de disciplină la Știința materialelor I și Știința materialelor II. Domnul profesor Șerban a fost mai mult decât un profesor pentru mine. Eu mi-am respectat foarte mult profesorii la care am avut restanță în facultate, însă nu pentru că m-au lăsat dumnealor restanțier, ci pentru că eu nu m-am dus la respectivele examene. Știam că nu sunt destul de pregătit pentru a trece și, datorită faptului că îi respectam foarte mult, nu m-am prezentat la niciuna din cele două-trei sesiuni. Țin minte că domnul Șerban mă vedea la cursuri sau pe hol și mă întreba de ce n-am mers la examen, iar eu îi răspundeam fix ceea ce am scris și aici: îl respectam prea mult pentru a mă face de râs în fața dumnealui și nu doream să-i răpesc din timp în mod inutil.

Noi aveam ore cu dumnealui când era deja rector (2016, 2017), însă în două semestre a lipsit de doar două-trei ori de la curs. Însă nu, n-am plecat acasă nici măcar atunci, ci dumnealui ne-a trimis înlocuitor și am făcut cursul. În 28 de dăți să lipsești doar de trei ori ca rector, când ai atâtea responsabilități pe cap, mi se pare inimaginabil. Aș vrea să întreb studenții altor rectori de câte ori n-au făcut cursul, însă asta este o altă discuție.

Domnul rector Șerban transmitea faptul că are respect de sine și, cel puțin pentru mine, era acel personaj pe care voiam să-l ascult cât mai mult. Îmi aduc aminte cum ne preda cursurile, toate cursurile, fără să se uite în niciun caiet, pe nicio schiță, niciunde. Avea toată acea informație în minte. Pagini și pagini de teorie, de formule și de scheme pe care le știa pe de rost. Uimitor. Asta în timp ce alți profesori, chiar pensionari sau aproape de pensie, deci experimentați, veneau cu caiete din care ne predau teoria și schemele.

Nu l-am văzut niciodată la facultate sau în rectorat să fie îmbrăcat altcumva decât la costum. Singurele dăți când îl vedeam în ținută sport erau acele dăți când alerga în cadrul „100 pentru Poli” sau avea vreun eveniment sportiv pe la ASU. Întotdeauna arăta impecabil. Postura dumnealui era una cum nu multe persoane din spațiul public au, iar fiecare interviu al dumnealui era așezat, niciodată repezit.

Ar fi multe de spus, însă poate pentru altă dată. Anexat acestui text regăsiți o poză din 12 noiembrie 2019 în care, alături de alte persoane, printre care și domnul profesor Șerban, rector la acea vreme, alergam în cadrul proiectului „100 pentru Poli”.

Odihnă veșnică!