Văd tot mai multe persoane care vin cu replica din comentariul alăturat (imaginea de mai jos). Asta era problema oamenilor, că nu văd anumite videoclipuri direct din categoria „Abonamente” a YouTube-ului, nu situațiile care determină jurnaliștii să pună pe tapet astfel de subiecte, mai toate subiectele fiind scandaloase.
Păi, să vorbim puțin despre acest aspect. Videoclipurile încărcate pe YouTube pot fi publice, nelistate sau private, aici nediscutând despre canalele care pot încărca videoclipuri doar pentru membri – o nouă formă de „donații” apărută pe platforma YouTube.
Prin urmare:
1. videoclipurile din prima categorie, cele încărcate ca fiind publice, pot fi văzute în pagina „Abonamente”, pot fi văzute pe canalul celui care le-a încărcat, pot fi accesate prin link direct și pot fi căutate din bara de căutare;
2. videoclipurile încărcate ca fiind nelistate pot fi accesate doar dacă utilizatorul are linkul direct care duce spre ele. Ele nu pot fi găsite în pagina „Abonamente”, nu pot fi găsite pe profilul celui care le-a încărcat și nici prin căutare;
3. videoclipurile încărcate ca fiind private nu pot fi accesate de către nimeni, cu excepția canalului care le-a încărcat.
De ce cred eu că Recorder (și nu numai Recorder) recurge la o astfel de metodă de încărcare a unor materiale? Păi, este simplu. Trebuie să înțelegem că jurnalismul nu înseamnă doar materiale video, ci înseamnă și text, mult text. Drept urmare, unele investigații nu se pretează unui material video, în acest caz se realizează o investigație care are la bază textul, nu materialul video. Prin urmare, informația „masivă”, datele concrete, „datele palpabile” le obținem în urma citirii textului, videoclipurile venind să „contureze” – să împuternicească, oarecum – informațiile pe care jurnaliștii le prezintă în articolul redactat.
Luăm ca exemplu ultima investigație Recorder – Uriașa escrocherie a suplimentelor alimentare: milioane de euro din minciuni care împânzesc internetul – pentru că la un video din această investigație am și văzut comentariul din imagine. Această investigație se bazează pe text, materialele video fiind un plus în înțelegerea problemei. În respectiva investigație există și trei materiale video (audio + subtitrare) care au fost încărcate de către Recorder ca „nelistate”. De ce? Este simplu. Dacă erau încărcate ca publice, cum voiau unii comentatori, acestea aveau un impact mic și nici nu ofereau o imagine concretă a subiectului abordat. Având în vedere că linkurile se află în articol, într-o anumită cronologie, acestea fac investigația să fie completă, nu fracturată, cum ar fi fost dacă Recorder ar fi încărcat cele trei videoclipuri ca fiind publice pe YouTube. Dar pare că unii oameni nu pot înțelege aceste aspecte.
Am văzut că este o problemă generală cu privire la articolele de presă lungi. Care este problema? Păi, cititorii nu prea le citesc. S-au obișnuit cu materiale video și nu pot concepe să piardă 15 – 20 de minute citind o investigație. Mai bine urmăresc un material video, în același timp pot mânca fursecuri liniștiți, pot fi atenți – chipurile – și-n alte părți sau pot scuipa cojile semințelor în cornet. Nu vreau să fiu înțeles greșit, nu vreau să generalizez, dar sunt mulți care se încadrează în descrierea de mai sus. De aici ni se trage nouă, de regulă, de la lene. Am prieteni care sunt urmăritori înfocați Recorder. Când apare câte un reportaj video mi-l trimit/îl distribuie în primele minute de la publicare, l-ar distribui înainte ca Recorder să-l încarce dacă ar putea, însă când pe site-ul Recorder apare o investigație serioasă, investigație care se bazează pe text, nu se mai grăbesc să citească materialul, apoi s-o mai și distribuie. Păi, cum vine asta, dragilor?! Unele persoane preferă să-și piardă timpul cu nimicuri decât să citească 10 – 15 – 20 – 30 de minute, cât durează parcurgerea respectivelor articole. Știți ce?! Ziceți „Mulțumesc!” că aveți ce să citiți, că au existat vremuri în care oamenii voiau să citească și nu aveau ce, decât o propagandă nesimțită.
Din păcate, trăim „Povestea unui om leneș” – „Dar muieți-s posmagii?”…
Astea Ziind Fise, puneți mâna și mai citiți câte ceva! Cititul nu dăunează, ci chiar ajută. Nu vă mai speriați de reportaje lungi, că n-au pe dracu-n ele – nici poveste.
P. S.: Dacă vreo persoană se simte ofensată de ceea ce am scris, n-are decât. De fapt, cred că niciuna dintre acele persoane n-a citit tot acest text, că este unul destul de lung.