Sunt membru în Asociația Timișoara 2023 – Capitală Europeană a Culturii încă din februarie 2019, la scurt timp după ce Adunarea generală a decis să deschidă porțile asociației oamenilor care doresc să ajute proiectul, așa cum știu și cum pot ei. Este evident că unii doreau statutul de membru nu pentru a ajuta, ci pentru a fi ajutați. Dar asta este, ăsta este oportunismul, iar pe unii îi definește, însă nu și pe mine.
Încă din 2019 am dorit să mă implic ca voluntar, deși fusesem acceptat ca membru al asociației, iar după două întâlniri pe care le-am avut, am renunțat din cauza faptului că la începutul lui 2020 a venit pandemia peste noi. Atunci am ajutat în alte proiecte, însă nu voi vorbi despre asta acum.
În februarie 2019 am trimis documentele către asociație, iar la scurt timp am primit răspunsul. Evident, a fost unul favorabil, iar asta m-a bucurat enorm, deși cotizația anuală este mai mare de aproape 10 ori decât cotizația pe care o plăteam organizației studențești în care am activat ca reprezentant al studenților până în octombrie 2021.
Înainte să mă pot înscrie în Asociația Timișoara 2023 (pe atunci Timișoara 2021), am vizitat o altă Capitală Europeană a Culturii – Aarhus (Århus), care a deținut acest statut și pe care am vizitat-o în 2017, și nu doar atunci. Cu ocazia evenimentelor care au avut loc în acel an, în Aarhus s-a reintrodus transportul în comun cu tramvaiul, adică au realizat infrastructura de la 0. Ei, danezii, au considerat că autobuzele nu sunt de ajuns și au reintrodus tramvaiele, asta după ce în Copenhaga fuseseră scoase cu câțiva zeci de ani înainte. Ultimele tramvaie au circulat prin Aarhus, în al doilea cel mai mare oraș din Danemarca, în urmă cu 52 de ani, adică în 1971, după 87 de ani în care au transportat cetățenii și turiștii orașului-port aflat în Estul Iutlandei (Jylland).
Anul trecut, în decembrie, am vizitat Oulu, un oraș finlandez care va avea statutul de Capitală Europeană a Culturii în anul 2026. Pentru ce este acesta foarte cunoscut? Pentru faptul că în hotelul de acolo mi-am pierdut/uitat căștile, dându-mi seama de acest lucru câteva sute de kilometri mai departe. Lăsând gluma la o parte, doresc să vizitez Oulu în 2026, căci mi-a plăcut, deși doar noaptea am avut ocazia să mă plimb pe străzile acestuia.
În 2024, una dintre cele trei Capitale Europene ale Culturii va fi orașul Bodø. Nu Bodo din Timiș, nu satul, ci orașul din Norvegia. Sigur că-mi doresc să ajung și acolo anul viitor, și o voi face. De asemenea, nici nu încape îndoială că voi vizita și Timișoara în acest an, voi sta chiar mai multe zile în orașul care mi-a fost casă pentru mai mult de șase ani, deși anul acesta l-am mai vizitat de două ori. Sper ca programul să ajute orașul, sper ca acesta să se dezvolte enorm în această perioadă, căci are mult potențial și, să nu uităm, este un oraș multicultural.
Vineri, 7 aprilie 2023, pe pagina de facebook a asociației a fost postat un mesaj în care eram informați că „Banca Naţională a României va lansa începând cu data de 10 aprilie 2023, în circuitul numismatic, o monedă de argint cu tema „Timișoara 2023 – Capitală Europeană a Culturii”. În mesaj mai era menționat faptul că moneda de argint va fi lansată în circuitul numismatic astăzi, 10 aprilie 2023 – tocmai astăzi, în ziua în care eu am susținut concursul de promovare – iar moneda va avea putere de circulație pe teritoriul României și va avea o valoare nominală de 10 lei. De asemenea, reprezentanții asociației au mulțumit BNR-ului pentru inițiativă, deci pare că din partea BNR a venit demersul, nu din partea asociației.
Vineri, după ce am văzut postarea pe contul de facebook al asociației, am sunat la filiala BNR din București să-mi fac și eu rezervare, căci online nu se mai puteau rezerva. Doamna de la casă mi-a spus că nu se poate face rezervare, adică nu-mi poate ține o monedă – deși, cu câțiva ani în urmă, în Timișoara s-a putut acest lucru – ci că-mi poate face doar programare, adică să merg și s-o cumpăr „la prima oră”, altfel dânsa nu-mi va garanta că voi mai găsi vreuna. Zis și făcut. M-am programat la 08:30, iar azi dimineață am mers s-o ridic. Într-adevăr, a costat ceva mai mult decât moneda de argint cu tema „100 de ani de la înființarea Universității Politehnica Timișoara”, însă merită. Este o monedă plăcută și, pe lângă asta, are o însemnătate pentru mine, Timișoara fiind, în ochii mei, alături de Brașov, cel mai frumos oraș din România.
Nu știu dacă moneda mai poate fi achiziționată, însă eu am un prieten care astăzi mi-a trimis un mesaj vocal prin intermediul platformei Whatsapp, fără ca el să știe că eu îmi doresc moneda și fără ca eu să știu că el își dorește moneda, că a fost la sucursala BNR din Timișoara să-și achiziționeze moneda și că, deși a stat la o coadă imensă, nu a reușit să intre în posesia ei, stocul epuizându-se imediat. Înțeleg și chiar sper ca subiectul să fie atât de important încât să genereze o dorință mare în societate, ca aceasta să fie achiziționată, însă sunt convins că pe lângă cei care o achiziționează cu scopul de a o colecționa, sunt și personaje, că oameni pot fi numiți cu greu, care achiziționează foarte multe tocmai pentru a face un profit imediat. Așa s-a întâmplat cu „Bancnota aniversară pentru colecționare dedicată împlinirii a 100 de ani de la Marea Unire de la 1 Decembrie 1918”, care a costat undeva până în 200 de lei, iar acum se găsește la vânzare pe site-uri de anunțuri cu sume între 3000 și 5000 de lei.
Ce vreau să mai adaug înainte de a înșira specificațiile tehnice ale monedei? Faptul că, măcar pentru membri, Asociația Timișoara 2023 – Capitală Europeană a Culturii, în opinia mea, putea să asigure accesul în a achiziționa moneda înaintea colecționarilor sau a celor interesați de speculă. Nu mi se pare normal ca eu, care sunt membru al asociației și care cotizez anual pentru a ajuta în bunul mers al asociației, să am la fel de multe șanse s-o achiziționez, ori chiar mai mici, cu un speculant. Dar poate că nici BNR nu le permite asta, căci BNR trimite în teritoriu un anumit tiraj, nu tot tirajul. În fine. Sunt mulțumit că, până la urmă, am intrat în posesia acestei frumoase monede și că sunt fericitul posesor al Certificatului de Autenticitate numărul 63.
Monedă de argint „Timișoara 2023 – Capitală Europeană a Culturii”.
Specificațiile – care sunt scrise în limbile română, engleză și franceză în Certificatul de Autenticitate – monedei din argint „Timișoara 2023 – Capitală Europeană a Culturii”:
Valoare nominală: 10 lei;
Metal: argint;
Titlu: 999‰;
Greutate: 31,103 g;
Diametru: 37 mm;
Cant: zimțat;
Tiraj maxim: 5000 monede;
Calitate: proof;
Anul emisiunii: 2023;
Avers: turlele Catedralei Mitropolitane Ortodoxe și Palatul Culturii din Timișoara, stema României, inscripția „ROMANIA” în arc de cerc, valoarea nominală „10 lei” și anul de emisiune „2023”;
Revers: clădiri din Piața Unirii din Timișoara, Domul Romano-Catolic din Timișoara, stema orașului și inscripțiile „TIMISOARA” și „CAPITALA EUROPEANA A CULTURII”.
Alături de monedă și certificat, BNR a tipărit o broșură (cărticică), redactată în cele trei limbi menționate mai sus, în care regăsim o mică istorie a Timișoarei, niște hărți, niște clădiri, două piețe din oraș, din una dintre cele două piețe fiind și o poză cu mulțimea care a pornit Revoluția din decembrie 1989. Broșura are 25 de pagini în fiecare limbă, deci 75. De asemenea, eu am optat și pentru casetă, ca să stea moneda liniștită în locașul ei, să nu cumva să se deterioreze sau s-o pierd.
Astea Ziind Fise, dragii mei, mergeți în Timișoara în acest an. Asigurați-vă că nu ratați șansa de a vizita Capitala Europeană a Culturii din anul 2023, care este tocmai din țara noastră, fiind al doilea oraș din România care se bucură de acest titlu și, din păcate sau nu, va fi și singurul pentru următorii 10 ani, cel puțin. Sunt sute de evenimente în Timișoara, așa că mergeți acolo, nu mai așteptați. Ne vedem la Vest Fest, da?!
Imaginea reprezentativă a fost preluată de pe site-ul web al BNR.