23 ianuarie 2021

Paharnicii de secol XXI

Ieri am fost la supermarket să-mi cumpăr lucruri. Printre altele, am cumpărat și trei PET-uri cu apă. Când am luat PET-urile, am simțit că unul dintre ele se deformează mai ușor sub presiunea exercitată asupra lui de către mână, dar am bănuit că așa a fost îmbuteliat și nu l-am verificat. Am ajuns la casa de marcat, am plătit și am plecat spre casă.

Ajuns acasă, am scos produsele din rucsac și le-am pus la locul lor. Am luat unul dintre PET-uri și, evident, i-am consumat conținutul până spre seară. Seara, când am vrut să desfac unul dintre cele două PET-uri rămase, fiind așezate unul lângă celălalt, am observat că în unul este mai puțină apă. Nu lipsea multă, ci cam „o gură”. Am crezut că a avut loc o eroare la îmbuteliere, că se mai întâmplă, dar am fost cam optimist. M-am uitat la capac și am observat că sigiliul – acele „fibre” din plastic – era rupt, prin urmare, PET-ul fusese desfăcut.

Ca orice om normal, n-am consumat conținutul respectivului PET. Nu știu cine l-a deschis și dacă a introdus ceva în el. Sunt convins că cineva l-a deschis, „a luat” o gură din el și l-a pus la loc, pe raft. Dar acțiunile nu se puteau termina aici, căci acesta putea să introducă orice substanță în el. În fine, ideea este că nu m-am putut folosi de ceea ce am cumpărat.

Nu pot spune că nu este și vina mea, asta pentru că nu am verificat integritatea PET-ului (deși l-am simțit că se deformează mai mult decât celelalte două), dar cum să mai facă cineva așa ceva în ziua de azi? Există apă peste tot, mai ales în Timișoara – avem acele fântâni publice – deci nu pot înțelege nevoia cuiva de a desface un PET cu apă, de a consuma din el și de a-l pune la loc, pe raft. Ce fel de oameni fac asta? Repet, era un PET cu apă, nu cu suc, ca să putem spune că avea poftă și nu-și permitea să cumpere acel produs. Un PET cu apă, un lichid pe care-l găsim peste tot, uneori, cum am explicat și mai sus, gratuit.

Nu pot fi absurd și să acuz supermarketul de ceva, Doamne ferește! dar nu înțeleg cum pot gândi – dacă gândesc – oamenii care fac asta. Asta îmi aduce aminte de anii 2008 – 2009 – 2010, perioade în care aveam niște cunoștințe care mergeau în „Armonia”, în Arad, și desfăceau pachetele de gumă de mestecat dintr-un supermarket, apoi vârau gumele în buzunar. Bine, persoanele cu pricina erau niște copii, făceau asta cu gumă de mestecat – poate procedau așa și cu alte produse, însă nu-mi este cunoscut mie acest fapt – și o făceau din cauză că nu aveau bani să-și procure acele produse, dar aveau și ei pofte, ca toți copiii. Plus că, vedeau la unii că aveau și nu înțelegeau de ce ei nu au, de ce părinții lor nu le dădeau „bani la școală”, pachet ș.a.m.d. Nu pot spune că neajunsurile sunt o scuză pentru furt, căci ei asta făceau, nici nu încerc să le caut scuze, dar am vrut să prezint situația cât mai corect.

Mai sunt niște oameni pe care nu-i pot înțelege. Mă refer la acei oameni care consumă din produse înainte să le plătească. Oameni buni, cât de mare să fie foamea sau setea ca să nu vă puteți abține din a nu consuma din produse înainte să le plătiți? Pot înțelege asta atunci când este vorba despre un copil, dar nu mai pot înțelege când este vorba despre un adult.

Astea Ziind Fise, aveți grijă la ceea ce cumpărați și, neapărat, fiți mai atenți decât mine! Nu consumați produse care au fost deja încercate de către niște necunoscuți care se cred paharnici.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *