1 decembrie 2023

Românii l-au uitat pe Ștefan CICIO-POP

Astăzi mergem de la Arad și până la Iași prin aceeași țară, însă înainte de 1918 lucrurile stăteau puțin diferit, căci Transilvania, și nu numai, nu aparținea României.

Avocatul Ștefan CICIO-POP, originar din județul Cluj, însă stabilit în orașul Arad, deținând mai multe proprietăți în județ, a fost printre cele mai importante figuri ale Marii Uniri de la 1918. După ce a rămas orfan, rămâne în custodia unui unchi și își săvârșește studiile liceale în județele Cluj și Sibiu, ca mai apoi să plece la studii la Viena și la Budapesta, acesta obținând titlul de doctor în anul 1891, an în care s-a și stabilit în Arad.

Ștefan CICIO-POP și soția lui, Eugenia. (sursă: mvu.ro)

În anul 1905, avocatul Ștefan CICIO-POP a fost ales deputat de Șiria în Dieta Ungariei din partea Partidului Național Român din Ungaria și Transilvania (PNR), unde susține cauza românilor din Transilvania până în 1918.

Comitetul Executiv al PNR, compus din Ștefan CICIO-POP, Vasile GOLDIȘ, Aurel LAZĂR, Theodor MIHALI, Alexandru VAIDA-VOIEVOD și Aurel VLAD a declarat, la 18 octombrie 1918, independența Transilvaniei față de Austro-Ungaria, iar declarația de independență a fost citită în parlamentul de la Budapesta de Alexandru VAIDA-VOIEVOD la data de 22 octombrie 1918.

În dimineața zilei de 31 octombrie 1918, la inițiativa deputaților PNR din Dieta Ungariei, la Budapesta s-a format Consiliul Național Român Central (CNRC), format din 6 membri ai PNR și din 6 membri socialiști. La începutul lunii noiembrie, Consiliul Național Român Central și-a stabilit sediul în orașul Arad, în locuința avocatului și omului politic Ștefan CICIO-POP, care era și președintele noului organ politic. În 13 noiembrie, la Belgrad este semnat armistițiul la Frontul Balcanic între generalul francez Franchet d’Esperey, șeful armatei orientale a Antantei, și guvernul ungar. Armistițiul stabilea liniile de frontieră între Ungaria, Serbia și România, Banatul intrând sub administrare sârbească, iar Crișana și Maramureș, incluzând orașele Satu Mare, Oradea, Beiuș și Arad, ca de altfel și centrul Transilvaniei până la râul Mureș, sunt lăsate sub administrație ungară. Negocierile dintre guvernul ungar al lui Károlyi MIHÁLY și Consiliul Național Român Central din Transilvania sunt ținute la Arad. CNRC, condus de avocatul și omul politic Ștefan CICIO-POP, a transmis guvernului de la Budapesta un mesaj cu caracter ultimativ, în care se cerea predarea guvernării, însă nu s-a ajuns la nici o înțelegere. După câteva zile, Consiliul Național Român Central renunță la negocieri și decide convocarea Marii Adunări Naționale de la Alba Iulia, în vederea unirii cu Regatul României. Cel mai probabil, membrii CNRC au ales orașul Alba Iulia pentru organizarea Marii Adunări Naționale pentru a face o referire la unirea lui Mihai Viteazul și, de asemenea, pentru a fi un oraș ușor accesibil tuturor românilor care doreau să participe în cadrul marcantului eveniment. Totodată, nu trebuie omis nici faptul că la Alba Iulia au fost trași pe roată Horea, Cloșca și Crișan, astfel, la peste 133 de ani de la uciderea acestora în chinuri groaznice, locul torturii lor a fost și locul în care s-a realizat marele ideal național.

Ștefan CICIO-POP a participat la Marea Adunare de la Alba Iulia, pe care a condus-o în calitatea sa de președinte al Consiliului Național Român Central și vicepreședinte al Marii Adunări. A fost ales de Marea Adunare de la Alba Iulia ca membru al Marelui Sfat Național al Românilor din Transilvania, iar mai apoi, în 2 decembrie 1918, a fost ales membru al Consiliului Dirigent, ocupând funcția de vicepreședinte. De asemenea, Ștefan CICIO-POP, avocatul născut în județul Cluj și stabilit în orașul Arad, a fost deputat în Parlamentul României începând cu anul 1919 și până în anul 1933.

Ștefan CICIO-POP s-a căsătorit cu Eugenia MACAVEI, având împreună cinci copii. Ana (1897-1981), una dintre cele două fiice ale acestora, s-a căsătorit cu Aureliu BIRTOLONU, iar din căsnicia acestora s-a născut și Alexandru Aurel Liviu BIRTOLON, acesta nefiind singurul lor fiu.

În februarie 1934, la nici 70 de ani, marele om politic și avocat – Ștefan CICIO-POP – a decedat în una dintre moșiile lui din Conop, primită de la statul român în 1923 pentru activitatea lui politică și pentru rolul avut în desăvârșirea Marii Uniri din 1918. Ștefan CICIO-POP a avut mai multe proprietăți, în 1911 fiind documentat faptul că acesta deținea o moșie în Chelmac, un sat care aparține de Conop.

Aureliu BIRTOLONU, ginerele lui Ștefan CICIO-POP și tatăl lui Alexandru Aurel Liviu BIRTOLON, era un fost general de armată și un industriaș, având o fermă de porcine în Ceala, care creștea și exporta, conform spuselor vremii, peste 10.000 de porcine anual. De asemenea, acesta deținea o vie și un castel în satul Barațca, care aparține de Păuliș, în apropierea Aradului. Tot aici am avut și eu ocazia să-l cunosc pe domnul Alexandru Aurel Liviu BIRTOLON, nepotul ilustrului Ștefan CICIO-POP, care după 1990 s-a îngrijit să revendice moștenirea lăsată de bunicul și tatăl lui. L-am cunoscut pe domnul Alexandru Aurel Liviu BIRTOLON când am făcut parte din echipa de muncitori care i-a cules, pentru mai mulți ani, când eram în școala generală, via din Barațca, acesta gestionând la acea vreme parte din moștenirea lăsată de înaintașii lui și pe care, cu zeci de ani în urmă, le-o confiscaseră comuniștii.

Alexandru Aurel Liviu BIRTOLON a fost arestat de către autoritățile comuniste în martie 1949 și deportat pentru cinci ani în Bărăgan. A reușit să plece din România, acesta trăind în exil în Germania, Italia și Africa, unde a și cunoscut-o pe soția s-a, Jeanine BIRTOLON-BADOHU, născută în Togo, aceasta fiind fiica cea mai mare a familiei regale din Denu. Domnul Alexandru Aurel Liviu BIRTOLON s-a stins din viață în septembrie 2018, la 82 de ani (născut în 6 august 1936, la doi ani după moartea bunicului), astfel luând cu el o bucată din istoria acestui minunat oraș, Arad. S-a stins din viață înainte să aibă loc primul centenar al Marii Uniri, pe care chiar bunicul lui a făurit-o, viața fiind încă o dată nedreaptă cu acesta.

Având în vedere implicarea avocatului și omului politic Ștefan CICIO-POP și a lui Vasile GOLDIȘ – deși mai multe persoane din Arad au avut un rol determinant – în realizarea Marii Uniri, cel puțin în ceea ce mă privește, 1 decembrie mă poate prinde doar acasă, doar în Arad. În orașul care m-a adoptat acum mai bine de 15 ani și în care familia mea a locuit temporar cu mult înainte să mă fi născut eu.

Altfel spus, dragilor, dacă Vasile GOLDIȘ se bucură de meritele și de respectul cuvenit pentru rolul lui determinant în realizarea Marii Uniri, haideți să-l respectăm cum se cuvine și pe contemporanul lui, pe avocatul și omul politic Ștefan CICIO-POP, fără de care nu știu dacă Marea Unire ar fi fost realizată în aceleași condiții. A reprezentat românii în Dieta Ungariei și în Parlamentul României mai bine de 28 de ani, fapt pentru care toți românii din Transilvania trebuie să-i fie recunoscători.

Ca o ironie a sorții, Ștefan CICIO-POP, Vasile GOLDIȘ și Theodor MIHALI au decedat în același an, în 1934, fiind strâns legați nu doar de activitatea politică realizată împreună, ci și de anul trecerii la cele veșnice. Bine că nu au mai apucat comunismul, căci poate erau uciși, precum alții, prin închisorile politice ale comuniștilor, cărora nu le-a păsat cine și cu ce sacrificii s-a implicat în realizarea Marii Uniri de la 1918.

Trebuie să-i mulțumim lui Ștefan CICIO-POP pentru faptul că s-a dedicat unei cauze foarte importante pentru toți românii, nu doar pentru cei din Transilvania. Nu trebuie să uităm nici faptul că cel care a deschis Marea Adunare Națională a fost chiar Ștefan CICIO-POP, care a susținut primul discurs din cadrul marelui eveniment.

La mulți ani, România! La mulți ani, români! La mulți ani, arădeni!

Lasă un răspuns